În 1916, Dada se năștea pe teren neutru, la Zürich, într-un gest spontan de revoltă și rezistență împotriva ordinii și intereselor politice ce provocaseră deriva primului război mondial. Expresie a unei crize existențiale absolute, mișcarea s-a manifestat, totodată, ca o negare corozivă, rizomatică și virală a „idolilor rațiunii”, rămași neînlocuiți cu un alt adevăr după situarea omului într-o lume fără Dumnezeu de către Nietzche. Influențați de iconoclasmul lui, dadaiștii au răspuns sceptic și ireverent Marilor Puteri din artă și politică – “da, da”, cu o foarfecă în mână. Metoda propusă era simplă, din mediul DIY: “Luați un ziar. Luați o pereche de foarfeci. Alegeți un articol de lungimea poemului pe care vreți să-l scrieți. Decupați articolul. Apoi tăiați atent fiecare cuvânt din acest articol și puneți-le într-o pungă. Scuturați-o ușor. Scoateți cuvintele unul câte unul. Copiați-le conștiincios în ordinea în care au fost extrase din pungă. Poezia vă va semăna. Și iată-vă – un autor infinit de original, de o sensibilitate fermecătoare, deși neînțeles de vulg.” (Tristan Tzara, Ca să faceți un poem dadaist)În termenii de azi, procedeul operează cam așa: se examinează și copiază manierismele adversarului; se adoptă strategiile și accesoriile deluzorii ale ordinii dominante; se exagerează totul până la limita parodiei, apoi se confruntă, poetic dar intransigent, subiecte politice, sociale și artistice de nedisimulată urgență. Se angajează dispozitive de defamiliarizare și întârziere a percepției publicului. I se actualizează și augmentează așteptările. Cu același etos ca acum un secol: convingerea în tensiuni neexplorate, fenomene nedescoperite și teorii fără precedent; receptivitate și reactivitate la timpul prezent (ziarul nu e un accident!); alertețe la tot ce ar putea fi text (pre, sub, con, inter, infra, hyper, non, post, ktl); certitudinea că arta și viața împart același ADN, repetiția unei diferențe și riscul de a fi reciproc incomprehensibile; și, mai mult decât orice (deși dadaismul e necondiționat pentru orizontalism și politizare de la firul ierbii), disponibilitatea contagioasă pentru paradox și indeterminare, pentru alteritate și altfel decât acum, aici și dintotdeauna, nu din pur capriciu anarhist, ci tocmai pentru a menține posibilitatea producției de noi forme culturale și a libertății înseși în viață. Împotriva fatalismului economic universal, Dada ne spune că totul poate fi diferit, deși nu vrea nimic și nu are niciodată dreptate.

Expoziția Incizie cu cuțitul de bucătărie prin viitorul crud a 100 de ani în urmă (titlu inspirat dintr-un celebru fotomontaj al artistei Hannah Höch, expus în 1920 la târgul Dada de la Paris) urmărește să probeze că spiritul Dada e la fel de incisiv azi, ca o lamă de cuțit cu două tăișuri, în stare să penetreze straturile dense ale puterii și să-i expună practicile oculte de influență și control. Expoziția examinează, totodată, în ce fel răspund artiștii astăzi contradicțiilor, forțelor și inconsistențelor prezentului, un secol după ce dadaiștii au redefinit ideea de artă însăși, oferind prima normă insolent-satirică și totuși profund critică pentru eliberarea ei. În cele din urmă, dar nu la sfârșit, își propune să reconfirme ubicuitatea dadaismului în practica artistică contemporană prin tactici și tehnici conforme spiritului polemic original și, în același timp, ajustabile prezentului, aduse la zi, precum colajul video, fotomontajul digital, ready-made-ul și ready-media, animația și jocurile video, culture jamming-ul și practicile DIY.

Receptivă la interpretări prin absurd, expoziția prezintă artiști care și-au luat soarta în propriile mâini, într-un efort sistematic de gândire sistemică, deși noțiunea de responsabilitate în artă rămâne controversată și contingentă. Incluzând video, fotografie, instalație, afiș, text, sculptură, animație video și genuri artistice instabile, expoziția propune o pauză de reflecție Dada, pe teme contrare bunului-simț predicat de societatea epuizantă: autonomie, rezistență, curaj, invenție, utopie sau, pur și simplu, altfel. Nu există plan general aici, nici promisiunea vreunei revelații transcendentale – la urma urmelor, „umorul este rațiunea care o ia razna”, spune Groucho Marx. În schimb, se oferă 50 Euro recompensă celei mai bune definiții Dada! (Termeni și condiții: numai vizitatorilor expoziției)